La 19 ani am plecat la cules de căpșuni în Spania cu doar 30 de lei în buzunar. Ani mai târziu, omul care mă făcuse „țăran prost” a venit la poarta mea să-mi ceară un loc de muncă pentru fiul lui.
cu diplome care nu știau să muncească o zi întreagă.
Tu ai ceva ce nu se învață în școală.
Caracter.
Din ziua aceea am devenit șef de echipă.
Salariul aproape că mi s-a dublat.
Dar viața nu s-a schimbat peste noapte.
Au urmat ani întregi de muncă.
Veri toride.
Ierni petrecute în sere.
Am strâns fiecare euro.
În timp ce alții își cumpărau mașini și telefoane, eu trimiteam bani acasă.
Mama și-a reparat casa.
Frații mei au terminat școala.
Iar după șapte ani, am simțit că venise momentul.
M-am întors în Teleorman.
Cu economiile strânse am cumpărat primul teren.
Am ridicat primele sere.
Mulți au râs.
— Lasă că se întoarce iar în Spania!
Ilie era printre cei mai siguri că voi da faliment.
Dar căpșunile au rodit.
Apoi zmeura.
Au venit clienții.
Au venit magazinele.
Comments