Harald ținea în mână ușa camerei de oaspeți.
O scosese din balamale.
Exact cum făcuse mama lui cu a noastră.
Grațiela stătea în prag, în cămașă de noapte, cu ochii mari.
— Ai înnebunit?!
Harald sprijini calm ușa de peretele holului.
— De ce?
— Pune ușa la loc!
— Dar, mamă…
Își înclină capul.
— O familie nu ar trebui să aibă nevoie de toate barierele astea.
Mi-am dus mâna la gură.
Grațiela mă observă.
— Ție ți se pare amuzant?
N-am apucat să răspund.
Harald continuă:
— Și oricum, dacă eu nu am secrete față de tine, presupun că nici tu nu ai secrete față de noi.
— Este complet diferit!
— Cum?
— Eu sunt mama ta!
— Știu.
— Am nevoie de intimitate!
Harald ridică din sprâncene.
— Exact.
Pentru câteva secunde, nimeni nu spuse nimic.
Grațiela își strânse halatul în jurul corpului.
— Pune ușa înapoi. Acum.
Harald o privi.
— O pun.
Fața ei se relaxă puțin.
Apoi el adăugă:
— După ce o punem pe a noastră.
Tăcere.
— Nu mă poți trata așa în casa ta!
— În casa noastră, mamă.
A accentuat cuvântul.
— Casa mea și a soției mele.
Grațiela se uită spre mine.
— Aha. Deci ea te-a pus să faci asta.
Știam că urma acel moment.
Momentul în care eu deveneam femeia rea care îi „furase” fiul.
Dar Harald nici măcar nu se uită la mine.
— Nu. Eu am decis.
— Sigur.
— Mamă, uită-te la mine.
Vocea lui devenise serioasă.
— Soția mea nu trebuie să mă convingă că merită intimitate în propriul dormitor.
Grațiela tăcu.
Harald luă cele două uși și coborî după trusa cu scule.
În următoarele douăzeci de minute, puse ușa dormitorului nostru înapoi.
Strânse fiecare șurub.
Verifică balamalele.
Apoi montă și ușa camerei de oaspeți.
Când termină, se întoarse spre mama lui.
— Acum avem niște reguli.
Grațiela râse nervos.
— Reguli?
— Da.
— Pentru mama ta?
— Pentru orice
Comments