Pe ecran apărea un document bancar. În partea de sus se vedea numele unei societăți despre care majoritatea invitaților nu auziseră niciodată.
MARSTAN CONSULTING SRL.
Dedesubt erau trecute două nume: Adrian Dumitrescu și Mihaela Stan.
În sală s-a auzit un murmur nedumerit.
Soțul Mihaelei, un bărbat liniștit pe nume Sorin, s-a ridicat încet de la masă.
— Mihaela, ce înseamnă asta?
Femeia nu i-a răspuns. Privea ecranul cu ochii mari, de parcă ar fi sperat că imaginea avea să dispară.
Adrian s-a repezit spre mine.
— Oprește imediat prostia asta!
— De ce, Adrian? Nu spuneai acum câteva minute că te-ai săturat să te prefaci? Hai să fim sinceri până la capăt.
— Corina, nu știi ce faci!
— Ba știu foarte bine.
Am făcut un semn discret către Radu, prezentatorul serii.
Pe ecran a apărut următorul document.
Era un contract de consultanță încheiat între firma familiei mele și societatea înființată de Adrian împreună cu Mihaela.
Valoarea lui era de 480.000 de lei.
Un alt contract avea valoarea de 320.000 de lei.
Apoi au urmat facturi, ordine de plată și rapoarte financiare.
În total, peste 1.200.000 de lei plecaseră din conturile companiei familiei mele către societatea celor doi, pentru servicii a căror prestare nu putea fi justificată prin documentele existente.
— Nu se poate… a murmurat Sorin.
Mihaela a început să tremure.
— Corina, te rog, putem discuta între patru ochi?
— Desigur. Dar mai întâi vreau să înțelegeți cu toții de ce am organizat această seară.
M-am întors către invitați.
— Vă rog să mă iertați că vă pun într-o situație atât de neplăcută. Nu am vrut să vă stric seara. Dar în ultimele luni am descoperit că omul cu care m-am căsătorit nu numai că m-a mințit, ci a încercat să profite de boala mea și de încrederea familiei mele.
Tata a venit lângă mine.
— Corina, ajunge.
Comments