Pe ecranul telefonului meu apărea o conversație dintre Sabina și Mihai.
Data era de miercuri.
Cu trei zile înainte de aniversarea mamei.
Primul mesaj era de la sora mea.
„Bună, Mihai! Sunt Sabina, sora Andreei. Sper că nu te deranjează că ți-am găsit numărul printr-o cunoștință comună.”
Sub el, Mihai răspunsese politicos:
„Bună. S-a întâmplat ceva?”
Următorul mesaj m-a făcut să încremenesc.
„Nu, nimic grav. Doar că mama mi-a povestit multe despre tine și mi se pare că meriți să fii cu o femeie care să te aprecieze cu adevărat.”
Am ridicat privirea spre Sabina.
Stătea nemișcată lângă masă.
Ochii îi alergau de la telefonul meu la cel al mamei.
Am continuat să citesc.
„Andreea a fost mereu genul de femeie care pune cariera pe primul loc. Acum, cu sarcina, probabil nici nu mai are timp de tine. Eu cred că un bărbat ca tine merită mai mult.”
Mihai îi răspunsese:
„Andreea este soția mea. Sunt foarte fericit cu ea. Te rog să nu mai vorbești așa despre ea.”
Dar Sabina insistase.
„Nu trebuie să fii atât de serios. Sunt sigură că și tu ai observat că noi doi avem mai multe în comun.”
Apoi trimisese două fotografii cu ea, îmbrăcată într-o rochie mulată, pozând în fața oglinzii.
Sub fotografii scrisese:
„Poate ar trebui să ne cunoaștem mai bine înainte de petrecere. Sebastian oricum nu mă mai face fericită.”
Am simțit un val de greață.
Nu din cauza sarcinii.
Ci din cauza femeii care stătea în fața mea.
— Sabina, am șoptit, chiar ai făcut asta?
Și-a încrucișat brațele.
— Sunt doar niște mesaje!
Mihai a privit-o calm.
— Nu sunt doar niște mesaje.
Apoi a deschis o altă parte a conversației.
— Mai este ceva.
Am coborât privirea spre telefon.
Ultimul mesaj al Sabinei era mult mai explicit.
„Uite cum văd eu lucrurile.
Comments