October 22, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Doamna Pavel nu a așteptat răspunsul Elisabetei. După câteva secunde, a continuat: „Contractul acela este important. Eu am plătit un avans considerabil pentru rochia mea, dar nu despre asta vreau să vorbim. Am aflat ceva despre atelierul dumneavoastră și cred că trebuie să știți înainte să semnați sau să acceptați orice.”
Elisabeta s-a ridicat de la masă. A deschis sertarul în care păstra documentele vechi ale atelierului și a scos un dosar albastru. În el se aflau contractele cu primii clienți, facturile pentru mașinile de cusut și actele pe care le semnase împreună cu soțul ei atunci când deschiseseră afacerea.
— Am copia contractului, a răspuns ea. Dar nu înțeleg ce s-a întâmplat.
— Atunci vă rog să veniți mâine dimineață la atelier. Voi fi acolo la ora nouă. Și, dacă puteți, aduceți toate actele pe care le aveți de la începutul afacerii.
În noaptea aceea, Elisabeta aproape că nu a dormit. Își amintea fiecare etapă a muncii ei: prima rochie de mireasă, primele comenzi pentru un magazin local, anii în care ea și soțul ei puneau deoparte fiecare leu pentru a cumpăra o mașină de cusut mai bună. Nu înțelegea cum ajunsese să fie tratată ca o străină în propriul atelier.
A doua zi, s-a îmbrăcat cu grijă și a plecat spre atelier. Când a ajuns, doamna Pavel o aștepta în fața ușii, alături de un bărbat care s-a prezentat drept consultant juridic al firmei sale.
— Am comandat mai multe uniforme pentru angajații mei de la atelierul dumneavoastră, a explicat clienta. Am lucrat direct cu dumneavoastră ani întregi și am păstrat contractele. Când am venit ieri, mi s-a spus că nu mai aveți nicio legătură cu afacerea.
Elisabeta a dat din cap.
— Așa mi s-a spus și mie.
Bărbatul a deschis
Comments