M-am uitat la documentele din fața mea.
În partea de sus scria:
GRUPO FINANCIERO RÍOS — ACUERDO DE INVERSIÓN
Mi-am ridicat încet privirea spre tata.
— Ce înseamnă asta?
— Înseamnă că investitorii misterioși care au salvat Nexo Digital acum doi ani nu l-au ales niciodată pe Alejandro.
Mi s-a uscat gura.
Tata continuă:
— Te-au ales pe tine.
— Pe mine?
— Tu ai venit la mine când compania lui era aproape de faliment. Îți amintești?
Cum aș fi putut uita?
Îl implorasem pe tata să analizeze afacerea lui Alejandro.
Tatăl meu, Eduardo Ríos, construise în treizeci de ani un grup de investiții pe care îl conducea discret împreună cu doi parteneri.
Nu eram miliardari.
Nu aveam avioane private.
Dar familia mea avea mult mai multe resurse decât îi lăsasem vreodată lui Alejandro să creadă.
După ce tata analizase Nexo Digital, acceptase să investească printr-o societate a grupului său.
Cu o condiție.
Eu nu voiam ca Alejandro să afle că banii veneau prin familia mea.
Voiam să cred că mă iubea pe mine, nu numele tatălui meu.
Acum înțelegeam cât de amară devenise ironia.
— Grupul nostru nu deține toată compania, continuă tata. Dar avem o participație importantă și drepturi contractuale. Iar tranzacția pe care Alejandro crede că o va semna luni depinde de aprobări pe care încă nu le are.
Am privit din nou tableta.
Pe ecran, unul dintre bărbați continua să lovească ușa apartamentului.
— Opriți-i.
Tata luă telefonul.
— Deja am sunat la poliție.
Nu ne-am întors la apartament.
Mama voia să mă ducă la ea acasă.
Tata a insistat să vorbim mai întâi cu avocatul familiei.
Am păstrat înregistrările originale ale camerelor.
Am salvat mesajele.
Am predat autorităților ceea ce surprinseseră camerele, inclusiv amenințările și tentativa de a intra cu forța.
Nu am încercat să-i confruntăm singuri.
Iar acuzațiile privind presupusul plan medical clandestin
Comments