Pe terasă nu se mai auzea decât foșnetul frunzelor din grădină.
Invitații priveau în tăcere uniforma pătată de vin a menajerei.
— Andrei, nu înțeleg ce se întâmplă, a spus Vanessa. De ce faci atâta caz pentru o glumă?
— Pentru că nu a fost o glumă.
Vocea lui era calmă, dar fermă.
— Ai umilit un om care nu ți-a făcut nimic. Și ai făcut-o în propria lui casă de muncă, unde ar trebui să se simtă în siguranță.
Vanessa a ridicat din umeri.
— Exagerezi.
— Nu. Am tolerat prea mult timp lucruri pe care ar fi trebuit să le observ mai devreme.
Andrei și-a scos sacoul și i l-a întins Rosei.
— Te rog, pune-l pe umeri. Și, dacă vrei să mergi să te schimbi, nu trebuie să rămâi aici.
Rosa a luat sacoul cu mâinile tremurânde.
— Mulțumesc, domnule Andrei.
— Îți datorez eu scuze. N-ar fi trebuit să se întâmple așa ceva în casa mea.
Femeia și-a șters obrajii.
— Nu dumneavoastră ați făcut-o.
— Dar este responsabilitatea mea să mă asigur că ești tratată cu respect aici.
Vanessa a pufnit.
— Extraordinar! Acum o să-i cerem și iertare în genunchi?
Andrei s-a întors spre ea.
— Nu mai spune nimic până nu termin.
Tonul lui a făcut-o să tacă.
***
Andrei s-a așezat pe marginea unui fotoliu și a privit spre invitați.
— Acum opt ani, când Rosa a început să lucreze pentru mine, nu eram omul pe care îl vedeți astăzi.
Câțiva dintre cei prezenți s-au privit nedumeriți.
Toată lumea îl cunoștea drept un antreprenor de succes, proprietarul unei companii de construcții și al mai multor clădiri de birouri din București.
Puțini știau însă ce se întâmplase înainte să-și refacă viața.
— În perioada aceea treceam printr-un divorț dificil, a continuat el. Afacerea mea avea probleme financiare, iar tata murise cu numai câteva luni înainte.
A făcut o
Comments