Pe coridor s-a făcut liniște.
Tiberiu se uita când la profesor, când la fata din fața lui.
— Ce campionat? Despre ce vorbiți?
Sofia și-a ridicat ghiozdanul de pe podea.
— Am practicat judo de la șase ani. Dar nu am venit aici să mă bat cu nimeni.
Profesorul s-a apropiat.
— Sofia, ești bine?
Fata a încuviințat, deși mâinile încă îi tremurau.
— Vreau doar să vorbesc cu directoarea. Și vreau să fie chemată mama.
Tiberiu a izbucnit:
— Ea m-a trântit la pământ! Toată lumea a văzut!
— Și noi am văzut ce ai făcut înainte, a intervenit o colegă.
Era Andreea, fata care îi împrumutase hanoracul Sofiei.
— I-ai rupt fusta și ai umilit-o în fața tuturor!
Tiberiu s-a întors furios spre ea.
— Vezi-ți de treaba ta!
— Nu, Tiberiu. De data asta nu mai tac.
Din mulțime s-au auzit alte voci.
— Și mie mi-a luat banii luna trecută!
— Mie mi-a spart telefonul!
— Pe mine m-a amenințat că mă bate dacă spun ceva!
Profesorul a ridicat mâna.
— Toată lumea la clase! Cei implicați vin cu mine la direcțiune. Iar înregistrările nu se distribuie pe internet.
În următoarea jumătate de oră, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată.
În biroul directoarei se aflau Sofia, Tiberiu, profesorul de serviciu și diriginta.
Directoarea, doamna Elena Dumitrescu, a privit materialul rupt al fustei și a ascultat primele declarații.
— Tiberiu, înțelegi gravitatea a ceea ce ai făcut?
Băiatul a ridicat din umeri.
— A fost o glumă. Ea a exagerat.
— O glumă? a întrebat directoarea. Ai umilit o colegă și i-ai deteriorat hainele în fața altor elevi.
— Dar m-a atacat!
Sofia a vorbit pentru prima dată.
— M-am apărat când a încercat să mă împingă. Nu l-am lovit după ce a căzut.
Directoarea a privit-o.
— Vom verifica toate împrejurările.
În acel moment, cineva a bătut la ușă.
Era mama Sofiei.
O femeie de
Comments