— Domnule Bondarenko… sunt trei.
Miron clipi.
— Ce?
— Trei copii. Două fete și un băiat.
Pentru prima dată de când îl cunoștea personalul clinicii, Miron rămase fără cuvinte.
— Dar ecografiile…
— Sarcina a fost monitorizată, iar faptul că sunt trei nu este surpriza despre care trebuie să discutăm acum.
Tonul medicului îl făcu să încremenească.
— Natalia?
Doctorul ezită.
— A pierdut mult sânge. Este stabilizată, dar situația a fost dificilă. Va rămâne sub supraveghere.
Miron se sprijini de perete.
— Copiii?
— Sunt monitorizați. Băiatul are nevoie de puțin mai mult ajutor respirator, dar în momentul acesta toți trei sunt în viață și primesc îngrijirile necesare.
Miron își trecu palma peste față.
— Vreau să-i văd.
În spatele geamului secției de neonatologie se aflau trei pătuțuri.
Două fetițe.
Un băiat.
Atât de mici, încât milioanele lui Miron păreau dintr-odată complet inutile.
Ani întregi încercase să obțină un moștenitor.
Consultații.
Tratamente.
Clinici din străinătate.
Prima lui căsnicie se destrămase parțial sub presiunea obsesiei lui pentru un copil.
În cele din urmă ajunsese să creadă că orice problemă putea fi rezolvată cu suficienți bani.
Inclusiv aceasta.
Apoi privirea îi căzu pe etichetele celor trei nou-născuți.
— Ce se întâmplă cu fetele? întrebă.
Avocatul lui, care tocmai sosise, răspunse:
— Contractul trebuie analizat împreună cu clinica și specialiștii. Nu presupunem nimic aici, mai ales în privința filiației și a drepturilor asupra copiilor.
Miron se întoarse brusc.
— Eu am cerut un fiu.
Medicul îl privi rece.
— Iar în fața dumneavoastră sunt trei copii, nu trei clauze contractuale.
Miron nu răspunse.
Natalia își reveni abia a doua zi suficient cât să poată vorbi.
Prima ei întrebare fu:
— Mama?
Asistenta zâmbi.
— Operația a decurs bine. Se recuperează.
Natalia închise ochii.
Abia după aceea întrebă:
— Copilul?
Asistenta ezită.
— Copiii.
Natalia deschise ochii.
— Ce?
— Ai născut tripleți.
Timp de câteva secunde, Natalia doar o privi.
Apoi
Comments