— Puțină atenție, dragi invitați! Vreau să ridic un pahar pentru sărbătoritul nostru, domnul doctor Petru! Uite ce înseamnă un bărbat adevărat! A ajuns cineva în viață, are o casă frumoasă și o soție care trăiește ca o regină! Nu ca neisprăvitul meu! Uitați-vă numai la el! De optsprezece ani încerc să fac un om din el și tot un buștean a rămas! Dacă nu eram eu, acum dormea prin șanțuri, fără casă și fără un leu în buzunar! Haideți, fetelor, să bem pentru soarta femeilor! Pentru că suntem nevoite să-i cărăm în spate pe toți nepricepuții ăștia, ca să ajungem și noi la o viață mai bună!
A izbucnit într-un râs zgomotos, dându-și capul pe spate, apoi și-a întins paharul spre invitați, așteptând ca toți să-i susțină toastul.
Dar nimeni nu și-a ridicat paharul.
În sală s-a așternut o liniște apăsătoare.
Muzicantul a greșit câteva note și și-a lăsat acordeonul pe genunchi.
Sărbătoritul, doctorul Petru, s-a încruntat, și-a așezat încet paharul pe masă și a privit-o pe Larisa cu reproș.
— Nu trebuia să vorbești așa, Larisa. Vasile este un om cinstit și de toată isprava. Nu-l mai umili.
Larisa s-a oprit.
Chipul i s-a schimonosit de nemulțumire, iar zâmbetul îngâmfat i-a devenit forțat.
— Hai, domnule doctor, că nici să glumim nu mai avem voie…
Dar n-a mai apucat să termine.
Pentru că exact atunci, Vasile s-a ridicat de la masă.
Vasile s-a ridicat atât de încet, încât la început nimeni nu și-a dat seama ce se întâmpla. Și-a îndreptat spatele, și-a netezit mânecile cămășii și a privit-o pe Larisa cu o liniște pe care ea nu i-o mai văzuse niciodată.
Nu era furios. Nu tremura. Nu părea nici măcar jignit.
Și tocmai asta a speriat-o.
— Ce-i cu tine? a întrebat ea, încercând să râdă. Te-ai ridicat să-mi aduci alt pahar?
Comments