Vasile nu i-a răspuns imediat. A privit în jur, la oamenii care îl cunoșteau de o viață, la bărbații cărora le construise casele, la femeile pentru care reparase porți și ferestre fără să ceară bani, la medicul care îl tratase pe tatăl său în ultimele luni de viață.
— Domnule doctor, a spus el, îmi cer iertare că vă stric aniversarea. N-am venit aici să fac scandal.
Petru s-a ridicat și el.
— Nu tu ai stricat nimic, Vasile.
— Atunci îngăduiți-mi să spun câteva vorbe. Nu cred că o să mai am altă ocazie.
Larisa a pus paharul pe masă cu o mișcare nervoasă.
— Vai de mine, acum ținem discursuri? Stai jos, Vasile! Nu te face de râs!
Dar soțul ei nici măcar nu s-a întors spre ea.
— Optsprezece ani, a început el. Optsprezece ani am crezut că, dacă tac, păstrez liniștea în casă. Că, dacă nu răspund la jigniri, copilul nostru
Comments