October 21, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Elena, ce contract? Despre ce bani vorbești?
Victor ridicase vocea atât de tare, încât am îndepărtat telefonul de la ureche.
— Despre cei 480.000 de lei pe care ți i-am împrumutat acum șase ani, când firma ta era aproape de faliment.
La celălalt capăt s-a făcut liniște.
— Elena, banii aceia au fost pentru noi!
— Nu, Victor. Au fost pentru firma ta. Ai insistat chiar tu să facem contract de împrumut, cu termen de restituire. Îți amintești?
— Suntem căsătoriți de douăzeci și doi de ani! Acum îmi scoți ochii cu banii?
Am privit spre avocatul meu, domnul Ionescu, care stătea în fața mea cu dosarul deschis.
— Nu-ți scot ochii cu nimic. Dar dacă ai hotărât să începi o viață nouă, trebuie să ne lămurim și obligațiile vechi.
— Elena, nu face o prostie. Abia am trecut printr-un transplant!
— Știu foarte bine, Victor. Am fost acolo. Îți amintești?
N-a răspuns.
— O să primești documentele prin avocat. Acum trebuie să mă odihnesc.
Am închis telefonul.
Mihaela, sora mea, mi-a adus un pahar cu apă.
— Cum te simți?
— Obosită. Dar pentru prima dată după multă vreme nu mai sunt speriată.
Avocatul a închis dosarul.
— Elena, trebuie să stabilim ceva important. Casa este bunul dumneavoastră propriu, dar a fost locuința familiei. Folosința ei trebuie clarificată legal. Nu putem presupune că Victor își pierde automat dreptul de a locui acolo.
— Înțeleg. Nu vreau să-l dau afară în stradă. Vreau doar să nu mai decidă el ce face cu proprietatea mea.
— Și nu poate să o ofere altei persoane fără dreptul și acordul necesar.
Am încuviințat.
În următoarele zile, cât Victor a rămas în spital, am început procedurile de separare. Avocatul i-a transmis că intenționam să divorțez și că urma să discutăm atât despre locuință, cât și despre împrumutul
Comments