I-am donat un rinichi soțului meu după 22 de ani de căsnicie. Trei zile mai târziu, l-am auzit vorbind la telefon cu amanta: «Când ies din spital, casa va fi a ta. Elena face tot ce-i spun. Mi-a dat un rinichi, crezi că n-o să semneze și niște acte?» Am rămas nemișcată în pat.

acordat firmei sale.

Nu i-am blocat accesul la bunurile personale și nici nu i-am schimbat încuietorile în lipsă. Am vrut ca fiecare pas să fie făcut corect.

Victor însă continua să creadă că era doar o supărare trecătoare.

— Elena, mi-a spus într-o seară, hai să nu aruncăm totul pentru o conversație telefonică.

— Nu conversația a distrus căsnicia noastră, Victor. Ci cei doi ani în care m-ai mințit.

— Am greșit.

— Ai avut o relație cu altă femeie în timp ce eu te duceam la dializă. Iar după ce ți-am donat un rinichi, i-ai promis casa mea.

— N-am vorbit serios despre casă.

— Atunci de ce i-ai spus că voi semna orice îmi ceri?

A tăcut.

— Pentru că asta ai crezut despre mine, Victor. Că n-am voință proprie.

La o săptămână după externarea lui, ne-am întâlnit în prezența avocaților.

Victor venise slăbit, dar suficient de bine pentru a participa la discuție. Medicul îi