Am 76 de ani. Fiul meu îmi cerea insistent să scap de câinele meu

spus că Bruno va avea grijă de mine, nu știam cât de mult adevăr era în cuvintele tale.

Am așezat fotografia înapoi și m-am pregătit de culcare.

Bruno m-a urmat pe hol, a intrat în dormitor și s-a întins lângă pat. Nu mai dormea în fața ușii, așa cum făcuse în lunile în care Mihai venea neanunțat.

Poate că simțea că pericolul trecuse. Sau poate că, pur și simplu, se bucura că eram din nou liniștită.

M-am aplecat și l-am mângâiat între urechi.

— Noapte bună, Bruno. Îți mulțumesc că ai rămas lângă mine.

A ridicat capul, m-a privit câteva secunde și apoi s-a culcat din nou.

În noaptea aceea am adormit fără teamă.

Am învățat că vârsta nu înseamnă că trebuie să renunți la dreptul de a decide pentru tine. Am învățat că un copil poate face alegeri care îți frâng inima și că iubirea pentru el nu trebuie să

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy