povestea unei alte femei, Elena Radu, care mă iubise înainte să mă nasc.
Și învățasem că apropierea de familie nu înseamnă să accepți orice comportament, indiferent cât de mult iubești pe cineva.
În ziua în care împlinisem douăzeci de ani, mama mi-a oferit un album.
Pe prima pagină era o fotografie cu Elena ținându-mă în brațe.
Pe a doua, o fotografie cu Margareta, în prima zi în care mă adusese acasă.
Sub ele scrisese:
„Două femei. Două povești. O singură fată iubită.”
Am rămas mult timp privind albumul.
Apoi am îmbrățișat-o.
— Mulțumesc, mamă.
— Pentru ce, iubita mea?
— Pentru că mi-ai spus adevărul. Chiar dacă a venit târziu.
Mama mi-a mângâiat obrazul.
— Mi-aș fi dorit să fi avut mai mult curaj.
— Și eu. Dar acum putem face lucrurile altfel.
În acea seară, am pus medalionul Elenei lângă fotografia ei.
Nu mai era un obiect care îmi amintea doar de ziua îngrozitoare
Comments