Am mers la nunta unei foste colege după ani întregi în care nu ne mai văzuserăm, iar când s-a lăudat

aproape paisprezece luni.

Alexandru profitase de absențele mele.

Când eram acasă, îi spunea Valeriei că era plecat în interes de serviciu.

Când eram plecată, îi spunea ei că era liber.

Își construise două vieți folosind programul meu drept mecanism.

La câteva luni după nunta care nu avusese loc, am primit un mesaj de la Valeria.

Nu mai vorbiserăm.

„Îmi pare rău pentru lucrurile pe care ți le-am spus în dimineața nunții.”

M-am uitat la mesaj.

Apoi apăru altul.

„Am petrecut ani întregi încercând să demonstrez că viața mea era mai bună decât a ta. Aproape m-am căsătorit cu soțul tău și încă am crezut, până în ultima secundă, că eu câștigasem.”

Nu știam ce să răspund.

În cele din urmă am scris:

„Niciuna dintre noi nu câștiga.”

Ea răspunse:

„Știu.”

Și acolo s-a terminat conversația.

A trecut mai bine de un an.

Într-o seară am ajuns la casa din Sinaia