Am clătinat din cap.
— Nu este o decizie pe care o pot schimba după bunul plac.
***
Maximilian și-a strâns mâinile.
— Am greșit la cină.
Am rămas tăcută.
— N-ar fi trebuit să-ți vorbesc așa.
— Nu, n-ar fi trebuit.
***
Bărbatul a inspirat adânc.
— Îmi cer scuze.
L-am privit.
— Pentru ce anume?
A ezitat.
— Pentru cuvintele pe care le-am folosit.
— Și pentru mama mea?
Maximilian a coborât privirea.
***
— Victor ți-a povestit, nu?
— Da.
— Au trecut douăzeci de ani.
— Pentru dumneavoastră. Pentru mama, consecințele au durat mult mai mult.
***
Maximilian a rămas tăcut.
— Mama mea a pierdut locuri de muncă, a fost privită cu suspiciune și a muncit până la epuizare ca să mă crească, am continuat. Iar dumneavoastră ați numit-o indirect inferioară pentru că făcea curățenie.
Bărbatul și-a dus mâna la frunte.
— Ce vrei să fac?
— Să spuneți adevărul. Și să vă asumați consecințele.
***
Maximilian m-a privit îndelung.
— Dacă recunosc ce s-a întâmplat,
Comments