luminile orașului.
— Pentru că voiam să mă cunoști înainte să afli câți bani am.
***
— Credeai că m-ar fi interesat?
— Nu știam. Dar văzusem destui oameni care se schimbau când aflau.
Alexandru a oftat.
— Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat.
— Nu tu ai spus acele lucruri.
— Dar este tatăl meu.
— Știu.
***
A doua zi dimineață, m-am dus la mama.
Locuia într-un apartament modest din Ploiești, pe care îl cumpărasem pentru ea cu câțiva ani înainte.
Nu voise niciodată o casă mare.
Spunea că are nevoie doar de o bucătărie luminoasă, câteva flori la fereastră și liniște.
***
Când am intrat, pregătea cafeaua.
— Ana, ce surpriză! Nu trebuia să fii la birou?
Am îmbrățișat-o.
— Mamă, trebuie să vorbim.
M-a privit îngrijorată.
— S-a întâmplat ceva cu Alexandru?
***
M-am așezat la masă.
— Aseară i-am cunoscut tatăl.
Mama a zâmbit.
— Și? Cum a fost?
— Îl cheamă Maximilian Blackwood.
Ceașca i-a alunecat din mână.
S-a spart
Comments