Am stat 20 de ani într-un scaun cu rotile, convinsă că sunt o povară pentru familia mea

simplă și definitivă pe care o auzisem de la părinți.

⠀

Într-un alt document am găsit referirea la o consultație efectuată de un specialist din Germania. Medicul recomandase investigații suplimentare și un program individualizat de recuperare, cu evaluarea periodică a funcțiilor neurologice. Nu promitea vindecarea și nici nu afirma că voi putea merge, dar sublinia importanța monitorizării.

⠀

În dreptul recomandării apărea o mențiune scrisă de mână: „Familia nu dorește continuarea investigațiilor în acest centru.”

⠀

Am citit propoziția de mai multe ori. Aveam unsprezece ani atunci. Nimeni nu mă întrebase ce îmi doream, iar eu nici măcar nu știusem că exista acea recomandare.

⠀

În aceeași zi, am primit și o copie a unor documente legate de despăgubirile acordate după accident. Era vorba despre o sumă importantă, destinată în mare parte îngrijirii și nevoilor mele viitoare. Pentru a înțelege exact cine avusese dreptul să administreze banii și în ce condiții, am contactat un

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy