Am rugat-o să vină și în zilele următoare.
Am început să plâng. Nu din cauza banilor, deși pierderea lor mă îngrozea, ci pentru că femeia pe care o considerasem dușmanul meu făcuse în câteva ore ceea ce soțul meu refuzase să facă de zile întregi: se asigurase că eu și copiii suntem în siguranță.
— De ce nu mi-ați spus mai devreme? am întrebat-o.
Elena mi-a strâns mâna.
— Pentru că nu aveam toate informațiile și nu voiam să fac acuzații pe care nu le puteam dovedi. Dar acum nu mai puteam aștepta.
Mihai s-a apropiat de noi.
— Mamă, te rog. Putem rezolva totul. Emilia, îți promit că voi recupera banii. Am nevoie doar de puțin timp.
L-am privit lung. În fața mea era bărbatul cu care mă căsătorisem, tatăl copiilor mei și omul căruia îi încredințasem toate planurile mele de viitor. Îmi doream să pot crede că totul fusese o greșeală,
Comments