înainte de acea zi, nu înțelesese cât de ușor poate deveni complice la un abuz atunci când alege să râdă și să tacă.
„Am crezut că trebuie să-mi susțin colegul indiferent ce face”, scria el.
„Acum înțeleg că a-ți susține colegul nu înseamnă să-i accepți orice comportament.”
Andreea a citit scrisoarea de două ori.
Apoi a pus-o într-un sertar.
Nu a răspuns.
Nu pentru că ar fi vrut să-l pedepsească.
Ci pentru că nu considera că îi datorează o absolvire morală.
Câteva luni mai târziu, a fost invitată să vorbească la un eveniment dedicat drepturilor cetățenilor și conduitei profesionale.
În sală erau studenți la Drept, avocați, polițiști și reprezentanți ai unor organizații civice.
Andreea a urcat la tribună.
Nu a început prin a povesti despre mașina ei.
Nici despre legitimație.
A început cu o întrebare.
— Ce s-ar fi întâmplat dacă nu eram procuror?
În sală s-a făcut liniște.
— Ce s-ar
Comments