— Domnule colonel, nu este nevoie, a spus Olivia încet.

și-a atins umărul.

— Tatuajul îmi amintește de oamenii cu care am fost acolo.

— Este un simbol al curajului?

Femeia a clătinat ușor din cap.

— Pentru mine este un simbol al responsabilității.

***

Tânărul a încuviințat.

— Am înțeles, doamnă maior.

Olivia a zâmbit.

— Sper.

***

În aceeași zi, după încheierea exercițiilor, Olivia a trecut pe lângă cantină.

La una dintre mese, câțiva recruți discutau.

Un tânăr nou venise cu o uniformă puțin prea mare și cu bocancii uzați.

Unul dintre colegi a început să facă o glumă pe seama lui.

***

Dar înainte să termine, alt militar l-a oprit.

— Lasă-l în pace.

— Ce ai, mă? Glumeam.

— Atunci găsește o glumă la care să râdă și el.

***

Olivia s-a oprit pentru o clipă.

Nu a intervenit.

Nu a spus nimic.

Dar a zâmbit.

Pentru că, uneori, schimbarea începea cu un gest atât de simplu.

***

În biroul colonelului Munteanu, fotografia veche a echipei se afla în

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy