a început să apară.
Când aveam control medical, stătea cu Sofia.
Când eram prea obosită să gătesc, venea cu o oală de mâncare.
Când Sofia întreba:
— Tu cine ești?
Mara îi răspundea:
— Sunt mătușa ta.
Prima dată când am auzit cuvintele acelea am ieșit din cameră și am plâns.
Nu pentru că mă durea.
Ci pentru că Iacob își petrecuse aproape toată viața crezând că nu mai avea pe nimeni.
Și chiar înainte să moară aflase că se înșelase.
Patru luni mai târziu am născut un băiețel.
L-am numit Iacob, după tatăl lui.
Mara era în sala de așteptare.
Când i l-am pus prima dată în brațe, s-a uitat la el și a început să plângă.
— Are ochii lui.
— Este prea devreme să spui asta.
A râs.
— Lasă-mă măcar să cred.
Am zâmbit.
— Bine.
Abia aproape un an mai târziu, situația proprietății a fost clarificată suficient pentru ca succesiunea să
Comments