ales să nu rămâi într-o situație periculoasă.
Am început să plâng.
Nu pentru că mă despărțeam de Răzvan.
Ci pentru că, undeva în adâncul sufletului, știam că mă despărțeam de omul pe care crezusem că îl iubesc.
În seara aceea, am ajuns la apartamentul Ioanei. Mi-a pregătit ceai și mi-a dat o pătură, apoi m-a întrebat dacă voiam să-mi sun părinții.
Am amânat aproape o oră.
În cele din urmă, am format numărul tatălui meu.
— Ana, fata mea! Ce faci? Cum este viața de femeie măritată?
Vocea lui veselă m-a făcut să izbucnesc în plâns.
— Tată…
— Ce s-a întâmplat?
— Am plecat de la Răzvan.
A urmat o tăcere.
— Te-a lovit?
Am încremenit.
— De unde știi?
Tata a oftat adânc.
— Nu știam. Dar am văzut cum se uita la tine la nuntă, când nu făceai ce voia el. Nu mi-a plăcut privirea aceea.
Am început să plâng și mai tare.
— Mi-a
Comments