Datorită ție sunt aici.
Și-a coborât ochii.
— Eu doar am făcut ce trebuia.
— Nu, Teresa. Ai făcut ceva ce mulți oameni nu ar fi avut curajul să facă. Ai observat că se întâmplă ceva rău și ai refuzat să privești în altă parte.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Mi-aș fi dorit să pot face asta și pentru fratele meu.
Am întins mâna spre ea.
— Poate că nu-l mai putem aduce înapoi pe Julián. Dar putem încerca să aflăm adevărul despre ce i s-a întâmplat.
Teresa a început să plângă.
Am lăsat-o să-și verse durerea. Nu mai aveam nevoie de cuvinte mari. Înțelegeam acum cât de mult poate cântări o pierdere atunci când rămâne înconjurată de întrebări.
După ce s-a liniștit, mi-a spus ceva neașteptat.
— Domnule Eduardo, mai este o persoană despre care trebuie să știți.
— Cine?
— O femeie pe nume Lucía Herrera. A lucrat în departamentul administrativ. A fost
Comments