October 25, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Am desfăcut cu grijă câteva cusături de pe zgarda lui Bălan. Sub bucata de piele era prins un săculeț mic, învelit în pânză. Înăuntru am găsit o cheie și un bilețel împăturit.
Am recunoscut imediat scrisul tatei.
“Pentru cel care l-a luat pe Bălan. Du cheia la banca din Slatina. În caseta mea vei găsi ce trebuie să știi. Tata.”
M-am așezat pe marginea patului. Bălan și-a pus botul pe genunchiul meu, iar eu am început să plâng.
— Ce-ai pregătit tu, tată?
Mi-am amintit că, în urmă cu câțiva ani, tata îmi pomenise despre o casetă de valori. Nu-mi spusese niciodată ce păstra acolo.
A doua zi am mers la bancă. Am arătat cheia și certificatul de deces, dar funcționara mi-a explicat că nu puteam deschide caseta doar pentru că aveam cheia.
— Trebuie să verificăm cine are dreptul de acces și să urmăm procedura pentru bunurile unei persoane decedate.
Am mers la notar și am început demersurile necesare. Când i-am anunțat pe frații mei, Marian a izbucnit în râs.
— Acum vrei și seiful tatei? Nu ți-a ajuns câinele?
— Nu știu ce e acolo, Marian. Dar tata a lăsat un mesaj și vreau să aflu ce înseamnă.
Costel a intervenit:
— Dacă sunt bani, îi împărțim în trei!
— N-am spus că sunt bani. V-am cerut doar să veniți.
După îndeplinirea formalităților, am ajuns împreună la bancă. Când caseta a fost deschisă în condițiile stabilite de bancă și notar, am văzut o cutie metalică, un plic mare și câteva documente.
Pe plic scria numele meu.
Marian a întins mâna.
— Dă-l încoace, să vedem!
— Stai puțin. E scrisul tatei.
Am desfăcut plicul. Înăuntru era o scrisoare.
“Dragă Sorin, dacă citești asta, înseamnă că Bălan a ajuns la tine. Am știut că tu nu-l vei
Comments