La final, sala s-a ridicat în picioare.
Aplauzele au durat minute întregi.
Elena a coborât de pe scenă cu lacrimi în ochi.
Andrei a îmbrățișat-o.
— Sunt mândru de tine.
— Mulțumesc.
— Ai fost extraordinară.
Elena a zâmbit.
— Am fost doar eu.
***
La ieșirea din sală, un tânăr chelner s-a apropiat de ei.
Elena l-a recunoscut imediat.
Era băiatul de la petrecerea familiei Cornea.
— Bună seara, doamnă Marinescu.
Elena a zâmbit.
— Bună seara! Ce mai faci?
Tânărul a părut surprins că îl ținea minte.
— Bine, mulțumesc.
A făcut o pauză.
— Voiam să vă mulțumesc.
— Pentru ce?
— Pentru că în seara aceea nu m-ați învinovățit.
Elena l-a privit cu blândețe.
— Nu aveam de ce. Nu fusese vina ta.
Tânărul a zâmbit.
— Știți, lucrez aici ca să-mi plătesc facultatea.
— Ce studiezi?
— Inginerie.
Ochii Elenei s-au luminat.
— Felicitări!
— Mulțumesc.
Andrei a intervenit:
— Cum te numești?
— Gabriel, domnule.
— Gabriel, dacă vrei să afli mai multe despre
Comments