Pe ecran apăru bucătăria mea.
Data și ora erau vizibile în colțul imaginii.
Danilo stătea în fața mea, cu dosarul crem pe masă.
Vocea lui se auzea perfect.
— Semnează.
Înregistrarea mă arăta împingând documentele înapoi.
— Nu.
Apoi lovitura.
În sală se auzi un murmur.
Pe ecran, corpul meu se izbi de dulap.
Danilo mă apucă de braț.
— Mâine vei semna. Mama ta a fost deja de acord.
Nimeni nu mai râdea.
Am privit spre primul rând.
Mama nu mai zâmbea.
Danilo se repezi spre mine.
— Oprește porcăria asta!
Dar înainte să ajungă la telecomandă, doi bărbați din apropierea ieșirii se ridicară.
Marina se afla și ea acolo, îmbrăcată civil.
— Domnule Voronțov, rămâneți unde sunteți.
Danilo încremeni.
— Ce naiba se întâmplă?
— Exact ceea ce trebuia să se întâmple aseară, am spus eu.
Mama se ridică.
— Alina, ajunge! Ai făcut destul spectacol!
M-am întors spre ea.
— Nu, mamă. Abia am început.
Am apăsat din nou butonul.
Imaginea se schimbă.
De data aceasta nu mai era o înregistrare video.
Era un document.
Casa Levchenko — situație financiară.
Am început să vorbesc.
— Clădirea pe care bunica mi-a lăsat-o are douăzeci și opt de spații comerciale și doisprezece apartamente. Timp de șase ani m-am ocupat personal de administrarea financiară.
Unii membri ai consiliului se uitau deja unii la alții.
— În urmă cu patru luni, Danilo mi-a propus să transfer administrarea unei firme numite Vostok Management.
Danilo păli.
— Nu ai dreptul să…
— Firma este controlată prin intermediari de un asociat al tău.
Pe ecran apărură documentele pe care avocatul meu le obținuse legal din registrele disponibile.
— Iar contractul pe care voiai să-l semnez ar fi oferit acelei societăți un control financiar extins asupra participației mele și asupra veniturilor clădirii.
M-am uitat spre invitați.
— Dar asta nu este tot.
Cu trei săptămâni înainte de nuntă observasem ceva.
Mai
Comments