La 64 de ani, m-am căsătorit cu un bărbat de 31 de ani

verificăm autenticitatea și efectele juridice ale actului.

⠀

Am început să tremur.

⠀

— Dar eu nu am nimic!

⠀

Anchetatorul m-a privit atent.

⠀

— Sunteți sigură?

⠀

Am clipit.

⠀

— Am o pensie modestă. Nu dețin nicio proprietate importantă.

⠀

— Nu ați primit vreo moștenire?

⠀

Am clătinat din cap.

⠀

Apoi m-am oprit.

⠀

Mi-am amintit de mătușa mea, Victoria.

⠀

Sora mai mare a mamei.

⠀

Murise în urmă cu aproape un an.

⠀

Fusese o femeie foarte bogată.

⠀

Deținuse terenuri, două case și mai multe spații comerciale în Brașov.

⠀

Dar nu avusese copii.

⠀

La înmormântare, avocatul ei îmi spusese că urma să fiu contactată în legătură cu succesiunea.

⠀

Nu mă mai gândisem la asta.

⠀

Daniel îmi spusese că se ocupă el de toate formalitățile.

⠀

Am ridicat privirea.

⠀

— Mătușa mea…

⠀

— Ce s-a întâmplat cu mătușa dumneavoastră?

⠀

Le-am povestit.

⠀

Anchetatorul a făcut câteva notițe.

⠀

— Știți dacă a lăsat un testament?

⠀

— Nu.

⠀

— Și soțul dumneavoastră a avut acces la documentele succesorale?

⠀

Am încuviințat.

⠀

—

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy