de drumurile la medic.
⠀
Într-o duminică, după aproape două luni, ne-am adunat cu toții la mine acasă.
⠀
Nepoții alergau prin curte, strănepoții se certau pe o minge, iar Sorina a adus o tavă mare cu plăcintă cu mere.
⠀
Daniel s-a așezat lângă mine.
⠀
— Știi ce m-a speriat cel mai tare, mamă?
⠀
— Ce?
⠀
— Că puteam să te pierdem fără să știm că ești bolnavă.
⠀
Mi-am coborât privirea.
⠀
— Nu am vrut să vă îngrijorez.
⠀
— Știu. Dar data viitoare ne spui.
⠀
Am dat din cap.
⠀
După un timp, i-am povestit și despre ultima vizită la cabinetul medical cu Robert. Nu am mai ascuns nimic.
⠀
Copiii au fost surprinși, dar nimeni nu m-a judecat.
⠀
În seara aceea, după ce toți au plecat, am rămas în sufragerie, privind fotografia soțului meu.
⠀
Timp de doisprezece ani păstrasem secretul acela ca pe o datorie față de el.
⠀
Acum înțelegeam că nu avusesem niciun motiv să-mi fie rușine.
⠀
Comments