La celălalt capăt a răspuns imediat Mihai, președintele Consiliului de Administrație al companiei în care lucra Robert.
— Bună, Ana. S-a întâmplat ceva?
— Da. Și este urgent. Am nevoie să ne vedem imediat ce aterizăm în Barcelona. Este vorba despre Robert și despre unul dintre cele mai importante contracte ale firmei voastre.
Vocea lui a devenit serioasă.
— Te aștept.
Am închis telefonul și m-am întors la locul meu fără să mai spun nimic.
În tot restul zborului, Robert nu s-a mai uitat nici măcar o dată spre mine.
Cristina stătea rigidă, cu privirea în pământ.
La aterizare, fiecare a pornit în altă direcție.
Eu nu i-am urmărit.
Aveam ceva mai important de făcut.
De aproape doi ani, compania mea colabora cu firma lui Robert la un proiect internațional de mare valoare.
În această colaborare observasem mai multe nereguli financiare pe care Robert le justificase mereu prin „costuri logistice neprevăzute”.
Nu avusesem dovezi suficiente ca să merg mai departe.
Până în dimineața aceea.
În avion îl văzusem lucrând pe laptop.
Iar când se ridicase grăbit să mă urmeze după confruntarea noastră, uitase câteva documente imprimate în buzunarul revistei din fața scaunului.
Le predasem echipajului, iar la aterizare mi-au fost înmânate pentru că purtau numele companiei noastre și mă identificasem ca reprezentant al partenerului contractual.
Nu le deschisesem în avion.
Le-am citit abia în sala de întâlniri.
Conțineau situații de plată diferite de cele pe care le primisem oficial, precum și aprobări semnate doar de Robert, fără avizele necesare.
Mihai le-a răsfoit în tăcere.
— Dacă acestea sunt autentice, avem o problemă foarte mare.
— Sunt originale, am răspuns. Verificați sistemul intern și veți vedea.
În următoarele ore au început verificările.
Nu era vorba doar despre infidelitate.
Robert folosise deplasările externe pentru a ascunde întâlniri personale și aprobase cheltuieli care nu aveau legătură cu activitatea
Comments