M-a pălmuit din cauza mamei lui și apoi a aflat că eu eram proprietarul conacului.

consolare cu tăcerea mea.

Conacul a fost un alt exemplu.

Daniel văzuse proprietatea în timpul unei vizite într-o zonă rezidențială exclusivistă și se îndrăgostise imediat de ea.

Avea șase dormitoare, o piscină, grădini spațioase și o scară de marmură care arăta de parcă fusese proiectată pentru un film.

„Aici ne vom construi viitorul”, mi-a spus el.

Am analizat documentele, am negociat prețul și am cumpărat proprietatea prin intermediul unei companii imobiliare pe care o dețineam.Daniel a semnat documentele care îi corespundeau pentru a ne stabili reședința, dar nu a fost niciodată proprietarul proprietății.

Nu i-am ascuns asta.

Pur și simplu am presupus că era la curent cu acordurile pe care le semnase.

Mai târziu mi-am dat seama că nu se obositese niciodată să le citească.

Era prea ocupat să se imagineze proprietarul unei vieți pe care eu o construisem.

Și eram prea îndrăgostită ca să înțeleg cât de periculos