Mi-a dat-o sora mea, Cristina. A primit-o de la o femeie care a locuit cândva în Constanța și care a murit recent. Numele ei era Ana Rusu.
David a închis ochii pentru o clipă. Apoi s-a sprijinit de perete, de parcă numele acela îi tăiase puterile.
— O cunoșteai? am întrebat.
— Nu personal. Dar am auzit de ea. Mama mi-a spus că era o rudă îndepărtată și că nu mai țineau legătura.
— Atunci de ce ai reacționat de parcă ai văzut o fantomă?
David nu mi-a răspuns imediat. S-a uitat spre bucătărie, unde Lidia vorbea nervos la telefon, apoi mi-a făcut semn să intrăm în birou. Am închis ușa și m-am așezat în fotoliul lui Robert, hotărâtă să nu plec de acolo fără explicații.
— Când eram copil, a început el, am auzit de mai multe ori numele Anei Rusu. Mama spunea că femeia aceea distrusese familia noastră și că nu trebuie
Comments