Ieșisem din camera de securitate împreună cu Hector, zâmbind amândoi.
— Domnule Alexandru, totul este în regulă în sufragerie, fetele se joacă liniștite.
— Mulțumesc, Hector. Mă duc să le fac o surpriză.
Când am intrat în sufragerie, Renata ne pregătise o gustare sănătoasă, iar Marisol le arăta fetelor un joc nou.
Valeria fu prima care mă văzu.
— Tati? Te-ai întors mai devreme din delegație?
Sofia alergă spre mine, iar eu am ridicat-o imediat în brațe.
— Da, iubito, am terminat mai repede și mi-a fost dor de voi.
Renata ne-a zâmbit cald.
— Mă bucur că te-ai întors cu bine, Alexandru. Fetele au fost foarte cuminți și ne-am distrat de minune împreună.
Marisol a dat din cap prietenos, pregătind ceaiul pentru toată lumea.
După-amiaza a trecut într-o atmosferă de basm, cu povești citite pe terasă, râsete și jocuri în grădină. Mi-am dat seama cât de norocos sunt să am alături oameni atât de dedicați și iubitori pentru fiicele mele.
Mai târziu, în timp ce fetele desenau în camera lor, am stat de vorbă cu Renata și cu Marisol despre planurile pentru viitor, despre cum putem petrece și mai mult timp împreună și despre activitățile frumoase pe care le vom face în weekend.
În acea seară, când le-am pus pe fete la somn, Valeria m-a tras de mânecă:
— Tati, îmi place foarte mult când ne asculți ideile și când petreci timp cu noi.
— Voi sunteți cele mai importante pentru mine, le-am răspuns, mângâindu-le pe cap. Promit să fiu mereu alături de voi, să vă ascult și să ne bucurăm de fiecare moment împreună.
Privind în urmă, am înțeles că adevărata bogăție a vieții nu constă în programul încărcat sau în călătorii, ci în zâmbetele copiilor noștri și în liniștea dintr-un cămin plin de armonie și iubire.
Comments