București?
— Da.
— Cea care produce echipamente pentru spitale?
— Printre altele.
Bărbatul rămase cu telefonul în mână.
— Tu ai fondat-o?
— Împreună cu doi colegi, acum paisprezece ani.
Nimeni nu mai râdea.
În mai puțin de zece minute, Nicolae era transportat spre spital.
După evaluarea medicală, medicii au decis traseul potrivit pentru el. Elicopterul rămasese disponibil, dar nu Oana era cea care urma să hotărască dacă trebuia folosit.
Când ambulanța plecă, ea își luă geaca.
— Pleci? întrebă una dintre fostele colege.
— Da.
— Dar întâlnirea…
Oana se uită la ea.
— Un prieten de-al nostru tocmai a ajuns la spital. Petrecerea poate aștepta.
Atunci bărbatul care o ironizase la început se apropie.
— Oana, despre ce am spus mai devreme…
— Nu contează.
— Ba da. Am fost un idiot.
Oana îl privi.
— Atunci data viitoare nu mai decide cât valorează un om după haine.
Își trase fermoarul gecii.
— Nu pentru că persoana respectivă s-ar putea dovedi
Comments