îl iubea.
Penelope stătea sprijinită de perne moi, epuizată, dar zâmbind, cu micuțul Oliver înfășurat într-o păturică albastră la piept.
Daisy s-a oprit lângă pat, cu ochii mari.
— Frățiorul meu este bine?
— Este perfect, draga mea, a răspuns Penelope. Vrei să vii să-l ții?
Daisy s-a urcat cu grijă pe marginea patului, iar Penelope l-a mutat ușor pe Oliver pentru ca fetița să-i poată vedea fața.
Nou-născutul și-a deschis gurița, a căscat încet și a adormit la loc.
— Este atât de mic, a șoptit Daisy, fascinată.
— Și tu erai la fel de mică atunci când te-am ținut prima dată în






Comments