plângea în hohote, a explicat judecătoarea, cu o voce lipsită de orice urmă de căldură. Mi-a șoptit la ureche ce au făcut tatăl ei și „femeia cea rea”.
Culoarea a dispărut aproape instantaneu de pe chipul lui Gabriel.
Judecătoarea și-a întors capul către executorul aflat lângă ușile grele de lemn.
— Vreau ca această fetiță să fie adusă acum în sala de judecată.
Râsul discret al Biancăi nu doar că s-a oprit.
A dispărut ca și cum nu ar fi existat niciodată.
Gabriel a prins marginea mesei atât de tare, încât articulațiile degetelor i s-au albit complet.
PARTEA 2: MICA MARTORĂ






Comments