Rosalie a adus lampa mai aproape de bol.
Aceea nu era o insectă.
Era o bucată subțire de metal înnegrit, acoperită cu sânge uscat și ceară.
Dar ceva mic se zvârcolea în jurul ei, Kara.
O larvă.
Rosaliei i s-a făcut greață.
Gideon i-a privit fața, încercând să înțeleagă.
Ea a luat caietul.
Ai nevoie de un doctor.
El a negat imediat.
Doctorii au sosit deja.
Rosalie a arătat spre obiect.Apoi niciunul dintre ei nu s-a uitat suficient de atent.
A doua zi dimineață au călărit spre Coldwater.
Dr. Samuel Mercer l-a examinat pe Gideon timp de aproape o oră.
Când a terminat, expresia lui era gravă.
—Nu pot promite că își va recăpăta auzul.
Rosalie dădu din cap.
—Dar asta nu s-a întâmplat natural —a continuat el.
A așezat piesa de metal pe o pânză.
Arăta ca o parte dintr-un instrument vechi.
-Ce este?
Mercer a înghițit în sec.
—Ceva care probabil i-a rămas în ureche după o procedură.
Rosalie s-a uitat la Gideon.
Ai fost operat când erai copil?
S-a încruntat.
După
a scris:
Îmi amintesc cum niște bărbați mă țineau la pământ.
Mai jos a adăugat:
Tatăl meu era acolo.
În acea după-amiază s-au întors la fermă.
Gideon a deschis pentru prima dată un cufăr vechi pe care îl ținea sub pat.
Înăuntru se aflau scrisori, documente și un mic registru de contabilitate aparținând tatălui său.
Rosalie a început să citească.
Acum douăzeci și nouă de ani, Gideon suferise o infecție gravă.
Dar printre pagini a apărut o plată făcută unui doctor din Denver.
Lângă sumă era o propoziție:
Tratament Rook. Garantează liniște permanentă.
Rosaliei i se părea frig.
Ghedeon a citit cuvintele.
Fața ei s-a schimbat.
Apoi au găsit o altă scrisoare.
Tatăl său a scris că băiatul auzise o conversație pe care nu ar trebui
Comments