Să-ți spun adevărul? Mi-e scârbă de tine!

să mai stea în picioare.

Sorin s-a apropiat de ea.

— Spune-mi că nu e adevărat.

— Sorin…

— De cât timp?

Femeia și-a acoperit fața cu mâinile.

— Nu aici, te rog.

— De cât timp mă minți?

Nu i-a răspuns.

Dar tăcerea ei a spus destul.

Adrian s-a întors spre mine.

— Bine! Da, am o relație cu Mihaela! Ești mulțumită? Asta voiai să auzi?

Un murmur a străbătut restaurantul.

Deși știam deja adevărul, mărturisirea lui m-a durut.

Nu pentru că mai speram să ne împăcăm.

Ci pentru că mi-am amintit toate nopțile în care îl așteptasem să vină acasă, toate mesajele la care nu răspunsese și toate momentele în care mă învinovățisem pentru răceala lui.

— De când? am întrebat.

— Ce mai contează?

— Pentru mine contează.

Mihaela a ridicat capul.

— De aproape doi ani, a șoptit.

Am simțit cum mi se strânge stomacul.

Aproape doi ani.

Practic, întreaga noastră căsnicie.

— Deci înainte de nuntă?