i s-a schimbat.
— Bogdan…
— Cel puțin nu acum. Nu vreau să iau o decizie din vinovăția dumneavoastră și nici din nevoia mea de bani.
Mi-am amintit de mama, de facturile pe care le plăteam împreună și de sora mea care avea nevoie de manuale și haine pentru școală.
Ar fi fost atât de ușor să accept.
Să cred că toate problemele noastre financiare aveau să dispară.
Dar ceva din mine îmi spunea că nu așa voiam să-mi încep relația cu omul care îmi era tată.
— Dacă vreți să mă ajutați, am continuat, începeți prin a-mi spune adevărul. Tot adevărul. Fără documente ascunse și fără planuri făcute în numele meu.
Victor a încuviințat.
— Bine.
— Și mai este ceva.
— Spune.
— Nu-i cereți mamei să vă ierte doar pentru că acum regretați.
Victor și-a coborât privirea.
— Nu am dreptul să-i cer asta.
Am plecat din sala de ședințe împreună cu Georgiana.
Pe hol,
Comments