Soacra mea mi-a aruncat uniforma de asistentă la gunoi și i-a cerut fiului ei să-mi interzică să mai merg la serviciu. „Cât timp eu sunt în casa asta, nevasta ta face ce spun eu!”

Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Am ajuns la spital cu uniforma mototolită în pungă și cu ochii plini de lacrimi. În vestiar, colega mea, Mariana, m-a întrebat ce se întâmplase. De data aceasta, nu am mai spus că totul era bine.

— Soacra mea mi-a aruncat uniforma la gunoi, iar soțul meu mi-a cerut să nu mai merg la serviciu ca să nu o supăr. Nu mai știu ce să fac.

Mariana m-a ascultat fără să mă întrerupă. Apoi mi-a spus ceva ce nu uit nici astăzi:

— Simona, ai grijă să nu renunți la meseria ta doar ca să păstrezi liniștea altcuiva. Dacă te iubește, soțul tău trebuie să poată discuta cu tine fără să te oblige să renunți la tine.

Mi-am îmbrăcat uniforma, am ieșit pe secție și mi-am făcut treaba. Nu puteam să-mi las pacienții fără îngrijire pentru că acasă cineva hotărâse că nu mai aveam voie să muncesc.

Când m-am întors seara, Doina mă aștepta în sufragerie. Florin stătea lângă ea, cu o mapă pe genunchi.

— Ai venit, în sfârșit, a spus soacra mea. Trebuie să discutăm ceva important.

— Putem discuta, dar vreau să fie clar că nu renunț la serviciu.

— Nu despre serviciu este vorba acum, a intervenit Florin. Avem o problemă financiară și trebuie să găsim o soluție.

Mi-a explicat că făcuse un împrumut pentru o investiție care nu mersese bine. Datoria crescuse, iar ratele deveniseră greu de suportat. Nu-mi spusese nimic în ultimele luni, deși eu contribuisem constant la cheltuielile gospodăriei și îi cerusem de mai multe ori să-mi explice de ce economiile noastre nu creșteau.

— Cât datorezi? am întrebat.

Florin a ezitat, apoi mi-a spus suma. Era mult mai mare decât îmi imaginasem.

— Și de ce aflu abia acum?

— Am vrut să rezolv singur, a răspuns el. Mama știe de ceva timp și m-a