în jur și a strâmbat din nas.
— Doamne, încă ai aceeași mobilă!
— Unii oameni știu să prețuiască ceea ce au.
Vanessa mi-a ignorat observația.
— Rob, adu cadourile.
În acel moment, Sophie a ieșit din bucătărie cu o felie de tort în mână.
Când a văzut-o pe Vanessa, a încremenit.
— Mami?
Vanessa și-a afișat cel mai strălucitor zâmbet.
— Bună, scumpa mea!
La început, Sophie nu a putut rosti niciun cuvânt.
Mama ei s-a apropiat și a îmbrățișat-o oarecum stângaci.
— Uită-te la tine! Ce fată frumoasă ai devenit! Și ai ochii mei!
Sophie s-a desprins încet din îmbrățișare.
— Nu m-ai mai văzut de când aveam doi ani.
— Of, draga mea. Viața poate fi uneori foarte complicată.
Privirea lui Sophie a căzut asupra pungilor.
— Rămâi la petrecerea mea?
— Bineînțeles, iubita mea!
— Până la sfârșit?
Vanessa a zâmbit evaziv.
— Vom vedea.
Sophie a încuviințat, dar am observat clar cum bucuria ei inițială începea să






Comments