A zâmbit, și-a luat cutia cu puzzle-ul și s-a așezat lângă mine.
„Bine. Ai promis că îl terminăm.”
I-am făcut loc.
„Atunci ar fi bine să ne apucăm de treabă.”
Mi-a întins o piesă de colț.
Pentru prima dată după mult timp, nu mai așteptam ca cineva să se întoarcă acasă.
Eram deja acolo.






Comments