o pauză.
— Te-ai obișnuit să ai haine curate fără să te gândești cine le spală. Să găsești mâncare fără să te întrebi cine a gătit-o. Să pleci la serviciu fără să te îngrijorezi cine stă cu copiii când sunt bolnavi.
Mi-au dat lacrimile.
— Și te-ai obișnuit atât de tare, încât ai uitat că în spatele tuturor acestor lucruri este un om.
Mihai a rămas tăcut.
Apoi a spus ceva ce nu mă așteptam să aud.
— Ai dreptate.
L-am privit surprinsă.
— Poftim?
— Ai dreptate, Elena.
Și-a trecut mâna peste ochi.
— M-am purtat ca un prost.
Nu am răspuns imediat.
— M-am obișnuit să cred că, dacă plătesc ratele și facturile, îmi fac partea mea.
A privit spre caiet.
— Dar n-am stat niciodată să mă gândesc cât faci tu.
Am respirat adânc.
— Mihai, nu vreau să-mi plătești salariu.
— Știu.
— Nu vreau să transformăm căsnicia într-o contabilitate.
— Știu.
— Vreau doar să fim din nou
Comments