a venit la Cluj luna trecută. Mi-a spus că vrea să mi-o prezinte pentru că urma să facă parte din viața lui după divorț.
Mi-am dus mâna la gură.
Marian nu construise doar o aventură.
Construise două realități.
Într-una, eu eram soția lui și totul era normal.
În cealaltă, căsnicia noastră se terminase deja.
Doar că uitase să mă anunțe.
— Mamă, îmi pare rău.
— Nu.
— Trebuia să te sun.
— Nu.
Am spus-o mai ferm.
— Tatăl tău te-a pus într-o situație în care nu trebuia să fii. Asta nu este responsabilitatea ta.
— Ești supărată pe mine?
Întrebarea aceea mi-a rupt inima mai tare decât fotografiile.
— Nici măcar o secundă.
Am stat cu ea la telefon aproape o oră.
Apoi am făcut ceea ce ar fi trebuit să fac înainte de orice confruntare.
Am sunat un avocat.
În după-amiaza aceea stăteam în cabinetul Anei Marinescu, avocat specializat în dreptul familiei.
I-am arătat
Comments