— Știi care este problema ta? spuse el. Sergiu te-a recunoscut și dintr-odată iar te crezi importantă.
Mariana rămase nemișcată.
Nu insulta o durea cel mai mult.
Ci acel „iar”.
De parcă femeia care fusese cândva nu trebuia să se mai întoarcă niciodată.
— De ce ai mințit despre mine?
Alexandru râse sec.
— Pentru că adevărul nu dădea bine.
— Ce adevăr?
— Că soția mea stă acasă de șapte ani.
— Ai fi putut spune atât.
— Și ce crezi că ar fi gândit? Că eu întrețin o femeie care nu face nimic?
Mariana simți cum ceva se rupe în ea.
— Casa asta am cumpărat-o eu.
Alexandru tăcu.
— Economiile din care am trăit în primii ani după moartea Luciei erau ale mele.
— Iar începem cu banii?
— Nu. Începem cu adevărul.
Telefonul Marianei vibră.
Un mesaj de la un număr necunoscut.
„Doamna doctor Torres, sunt Sergiu Munteanu. Îmi cer scuze că vă scriu atât de târziu. Există ceva ce cred că trebuie să știți despre ceea ce soțul dumneavoastră spune despre dumneavoastră la serviciu. Nu este doar povestea din seara aceasta.”
Mariana își ridică încet ochii spre Alexandru.
— Ce ai spus despre mine?
Pentru prima dată, el nu avu un răspuns pregătit.
În dimineața următoare, Mariana se întâlni cu Sergiu într-o cafenea.
Nu pentru a discuta promovarea lui Alexandru.
Sergiu îi spusese clar că orice problemă profesională urma să fie tratată separat și conform procedurilor companiei.
Venise pentru altceva.
Scoase câteva foi.
— Nu pot să vă dau documente interne confidențiale — explică el. — Dar pot să vă spun ce mi-a spus personal soțul dumneavoastră despre dumneavoastră.
Mariana dădu din cap.
— Vă ascult.
Sergiu inspiră adânc.
— Alexandru le-a spus colegilor că aveți probleme psihice atât de grave încât el trebuie să vă gestioneze finanțele.
Mariana încremeni.
— Poftim?
— A spus că după moartea fiicei dumneavoastră ați devenit incapabilă să
Comments