Tatăl lui l-a umilit și l-a pus să stea la masă cu șoferii, numindu-l „un ratat”

om este unul dintre cei mai buni ofițeri pe care i-a avut România. Discret, drept, curajos. A refuzat funcții, a refuzat bani. A ales să slujească, nu să se îmbogățească.

Arnulf simțea cum i se înmoaie genunchii.

— Domnule Popescu — a continuat premierul —, țara vă datorează mult. Iar eu, personal, vă mulțumesc.

Leonard a înclinat capul.

— Mi-am făcut doar datoria.

Premierul a mai strâns o dată mâna lui Leonard, apoi a plecat, lăsând în urmă o liniște grea.

Câteva secunde nimeni n-a spus nimic.

Apoi au început șoaptele.

Privirile.

Arnulf s-a apropiat, palid.

— Leonard… eu… — a bâiguit.

Leonard l-a privit calm.

— E în regulă, tată. Ai ales ce ai considerat important.

S-a întors spre fratele lui, care îl privea cu ochii în lacrimi, și l-a îmbrățișat.

— Casă de piatră.

Apoi a plecat, la fel cum venise. Cu pași liniștiți.

În seara aceea, în Marele Salon, nu averea a strălucit cel mai