Toată cantina a încremenit.
Doamna Sterian s-a întors brusc, surprinsă. Zâmbetul ei rigid a apărut mecanic, dar s-a stins repede când a văzut expresia lui Andrei.
— Domnule… puteți aștepta, avem o situație disciplinară, a spus ea pe un ton fals calm.
Andrei s-a apropiat de Zoe. S-a aplecat ușor și i-a atins umărul.
— Ești bine, puiule? a întrebat încet.
Zoe a dat din cap, dar ochii îi erau plini de lacrimi.
— Doamna Sterian, a continuat el, ridicându-se, explicați-mi acum ce „situație disciplinară” justifică faptul că o țineți pe fiica mea în picioare, în fața tuturor, ca pe un exemplu prost.
Femeia și-a îndreptat spatele.
— A adus mâncare din afara școlii. Regulamentul interzice asta. I-am spus să învețe regulile.
Andrei a ridicat ușor punga termică.
— Mâncarea am adus-o eu. Tatăl ei. Pentru că și-a uitat pachetul. Care e problema reală?
În jur, copiii prindeau curaj. Șoaptele au devenit mai clare.
— Nu e prima dată când Zoe nu respectă procedurile, a spus femeia iritată. Trebuie să învețe disciplina.
— Disciplina nu se predă prin umilință, a spus Andrei calm. Se predă prin respect.
A făcut un pas înainte.
— Știți ce mai spune regulamentul? Că elevii trebuie tratați cu demnitate. Sau asta se aplică doar unora?
Directoarea adjunctă a clipit des. Cineva a ieșit grăbit din cantină. În câteva minute, a apărut directoarea școlii.
— Ce se întâmplă? a întrebat.
Andrei nu a ridicat vocea. Dar fiecare cuvânt a fost clar.
— Fiica mea a fost expusă și umilită. În fața colegilor. Pentru că a mâncat mâncare adusă de tatăl ei.
A urmat o tăcere grea.
Directoarea s-a uitat la Zoe, apoi la doamna Sterian.
— Zoe, poți să iei loc și să mănânci.
Zoe s-a așezat. Andrei a scos mâncarea și i-a zâmbit.
— Poftă bună, campioano.
După prânz, Andrei a fost invitat în birou.
A ieșit
Comments