meditații. Când am intrat la medicină, m-am dus să-i mulțumesc. Mi-a spus doar să nu uit niciodată de unde am plecat.
Și-a scos telefonul.
— Ieri am vorbit cu câțiva foști colegi. Am făcut un grup și am început să strângem bani pentru tratamentul domnului Victor. Nu ca să-i fie cuiva milă, ci pentru că vrem să ajutăm o familie care a dus prea mult singură.
Carmen s-a uitat la telefonul lui, apoi la mine.
— Deci acum toată lumea o să creadă că eu sunt un monstru?
— Nu despre asta este vorba, mamă, a răspuns Andrei. Este vorba despre ce ai făcut și dacă ai de gând să repari măcar o parte din rău.
— Și ce vrei să fac? Să mă pun în genunchi în fața ei?
— Nu. Vreau să ștergi filmarea, să-ți ceri scuze și să nu mai faci niciodată din necazul unui om un spectacol.
Carmen a rămas tăcută.
Comments