Am scos din dosar o copie a unui extras bancar și am așezat-o pe masa din bucătărie.
— Aceștia.
Vlad a făcut imediat un pas spre mine.
— De unde ai documentul ăsta?
— Din contul nostru comun, Vlad. Contul la care am avut amândoi acces timp de nouă ani.
Mașa s-a apropiat de masă.
— Ce legătură are cu mașina mea?
Am arătat cu degetul spre o tranzacție.
— În urmă cu două luni, din contul nostru au fost transferați 85.000 de lei către un dealer auto din București.
Mașa a rămas nemișcată.
— Nu se poate…
— Ba se poate, i-am răspuns. Exact în săptămâna în care Vlad ți-a făcut cadou mașina.
Vlad a încercat să ia hârtia.
— Irina, termină circul!
Am tras documentul spre mine.
— Nu fac niciun circ. Încerc doar să înțeleg de ce ai folosit bani din economiile noastre comune pentru un cadou despre care eu nu știam nimic.
— Sunt și banii mei!
— O parte, da. Tocmai de aceea avocatul va verifica toate tranzacțiile în cadrul partajului.
Mașa se uita la Vlad cu o expresie pe care nu o mai văzusem până atunci.
— Tu mi-ai spus că ai cumpărat mașina din prima ta de performanță.
Vlad a oftat.
— Mașa, iubire, nu înțelegi…
— Ce anume nu înțeleg? Că mi-ai făcut cadou o mașină din banii pe care îi aveai împreună cu soția ta?
Am închis dosarul.
— Vă las să discutați. Eu am venit doar după lucrurile mele.
Dar Vlad s-a așezat în fața ușii.
— Nu pleci nicăieri până nu lămurim asta!
L-am privit fără să ridic vocea.
— Dă-te la o parte, Vlad.
— Vrei să mă distrugi? Asta urmărești?
— Nu. Vreau doar să nu mai plătesc pentru alegerile tale.
Pentru câteva secunde, ne-am privit în tăcere.
Apoi Mașa a intervenit.
— Las-o să plece.
Vlad s-a întors surprins.
— Poftim?
— Ai auzit. Las-o să plece. Eu
Comments